Două locuri pe banca bacului,al tău e lângă margine.Pui sacoșa între noi,apoi îți pui sacoșa în poală.Eu mă apropii puțin,tu îmi dai o parte din umbră.Apa bate în lemn,un cerc deschide alt cerc.Mangoul parfumează hârtia,pâinea încă își păstrează cuptorul.Îți iei eșarfa de pe umărși faci un acoperiș pentru amândoi.Eu țin un capăt la frunte,tu îl ții pe celălalt la obraz.Sub pânza cea mică,sărutul tău are gust de prânz.Poate bacul să meargă încet,că malul știe deja să aștepte.Umărul tău mi-a potrivit locul,genunchiul tău mă învață să rămân.Pe banca asta încăpeau trei;tu te apropii iar.Eu țin capătul eșarfei,tu râzi de acoperișul făcut de tine.Un băiat arată un stârc,mama îi dă un nume inventat.Tu întorci fața spre ea,eu îți urmăresc fața întoarsă.Barcagiul încetinește la cot,eșarfa alunecă într-o parte.Îți așezi capătul în poalăși îmi lași brațul sprijinit.Rita a făcut semn de la rampă,Nivaldo a desfăcut o funie.Tu ai coborât deja pe nisip;eu duc pâinea, tu te întorci.Poate bacul să meargă încet,că malul știe deja să aștepte.Umărul tău mi-a potrivit locul,genunchiul tău mă învață să rămân.Pe banca asta încăpeau trei;tu te apropii iar.Eu țin capătul eșarfei,tu râzi de acoperișul făcut de tine.Degetul tău mi-a rămas în mânăpână când sacoșa a atins pământul.
Original în portugheză braziliană
Dois lugares no banco da balsa,o seu fica junto da borda.Você põe a sacola no meio,depois põe a sacola no colo.Eu chego um pouquinho pra perto,você me dá parte da sombra.A água bate na madeira,um círculo abre outro círculo.A manga perfuma o papel,o pão ainda guarda seu forno.Você tira o lenço do ombroe faz um telhado pros dois.Eu seguro uma ponta na testa,você prende a outra no rosto.Debaixo do pano pequeno,seu beijo tem gosto de almoço.Pode a balsa seguir devagar,que a margem já sabe esperar.Seu ombro ajeitou meu lugar,seu joelho me ensina a ficar.Neste banco cabiam três;você vem chegando outra vez.Eu sustento a ponta do lenço,você ri do telhado que fez.Um menino aponta uma garça,a mãe dá um nome inventado.Você vira o rosto pra ela,eu sigo seu rosto virado.O barqueiro reduz lá na curva,o lenço desliza pro lado.Você guarda a ponta no coloe deixa meu braço pousado.A Rita acenou lá da rampa,Nivaldo soltou uma corda.Você já desceu para a areia;eu levo o pão, você volta.Pode a balsa seguir devagar,que a margem já sabe esperar.Seu ombro ajeitou meu lugar,seu joelho me ensina a ficar.Neste banco cabiam três;você vem chegando outra vez.Eu sustento a ponta do lenço,você ri do telhado que fez.Seu dedo ficou na minha mãoaté a sacola tocar o chão.
