Nivaldo a strigat din fund,am dus o bancă în grădină.Tu ai rămas lângă Rita,rupând o pânză pe două îndoituri.Eu am spus că vin la patru,tu mi-ai arătat patru degete.Apoi ai făcut cinci, în glumă,dăruindu-mi un minut de sărut.La umbră, după bananieri,tai vârful unei crengi.Banca se așază temeinic în pământ,Nivaldo lasă toporul jos.Tu ești aproape, eu îți audrâsul din partea cealaltă.Eșarfa care a venit pe baca rămas împăturită în buzunarul meu.Păstrează un loc pe verandă,lasă-mi eșarfa ta.De aici îți aud vorbași mă întorc după râsul tău.Ora patru pe geamul camerei,o floare în desenul podelei.Dorul îmi pune deja mânape drumul înapoi spre rochia ta.Rita a ales o vopsea,tu umezești vârful pânzei.De departe văd doar brațul tăuridicându-se și coborând iar.Nivaldo adună uneltele,îmi oferă o guavă din coș.Eu păstrez jumătatea mai dulce,pe dinăuntru vin în grabă.Mă întâmpini la cot,cu mâinile încă albastre de vopsea.Sărut marginea unui deget,tu mă conduci de mijloc.Păstrează un loc pe verandă,lasă-mi eșarfa ta.De aici îți aud vorbași mă întorc după râsul tău.Ora patru pe geamul camerei,o floare în desenul podelei.Dorul îmi pune deja mânape drumul înapoi spre rochia ta.Desfac guava în palmă.Tu îți mănânci întâi partea.
Original în portugheză braziliană
Nivaldo chamou lá do fundo,levamos um banco pra horta.Você ficou perto da Rita,rasgando um tecido em duas dobras.Eu disse que vinha às quatro,você me mostrou quatro dedos.Depois fez um cinco de brincadeira,me dando um minuto de beijo.Na sombra detrás das bananeiraseu corto a ponta de um galho.O banco se firma na terra,Nivaldo descansa o machado.Você está perto, eu escutoseu riso do outro lado.O lenço que veio na balsaficou no meu bolso dobrado.Guarda um lugar na varanda,deixa seu lenço comigo.Daqui eu escuto sua falae volto seguindo seu riso.Quatro horas no vidro da sala,uma flor no desenho do piso.A saudade já põe minha mãono caminho de volta ao seu vestido.A Rita escolheu uma tinta,você molha a ponta do pano.De longe eu só vejo seu braçosubindo e descendo de novo.Nivaldo recolhe as ferramentas,me oferece uma goiaba do cesto.Eu guardo a metade mais doce,vou vindo depressa por dentro.Você me encontra na curva,as mãos ainda azuis da pintura.Eu beijo a beirada de um dedo,você me conduz pela cintura.Guarda um lugar na varanda,deixa seu lenço comigo.Daqui eu escuto sua falae volto seguindo seu riso.Quatro horas no vidro da sala,uma flor no desenho do piso.A saudade já põe minha mãono caminho de volta ao seu vestido.Eu abro a goiaba na mão.Você come primeiro o seu lado.
